Ai venit, m-ai privit,
mi-ai zâmbit, mi-ai vorbit
m-ai făcut să trăiesc
doar ca să te iubesc.
apoi ai plecat,
şi inima-mi ai luat
şi m-ai lăsat închis
în al amintirilor hăţiş.
şi supărat am încercat
să-mi zic că nu ai existat
să schimb tot visul in coşmar
am încercat...dar în zadar.
ţi-am scris, dar n-ai citit,
şi ţi-am strigat, n-ai auzit,
să te întorci, nu te-ai oprit,
în depărtări te-ai risipit.
eu nu am renunţat
şi peste tot te-am căutat
prin univers am răscolit
şi în sfârşit te-am regăsit.
dar timpul ce a curs
pe el ţi l-a adus
în suflet ţi-a intrat
unde am fost şi eu odat'.
acum mă prăbuşesc
nici forţe să vorbesc
nici să respir, nici să trăiesc
nu mai găsesc.
mă întorc în trecut
acolo ştiu că te-am avut
şi te voi avea mereu
în sufletul meu
închid inima în cavou
nu mai am nici ecou
în speranţe mă adâncesc
şi sufletul îl răcesc
şi acest ultim rând
ţi-l dedic plângând
căci trebuie să ştii.
Eu mereu te voi iubi.
10 septembrie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu